 |
| Fotografii prezentate in cadrul expozitiei fotografice Sarmizegetusa in Imagini, Bucuresti, 2011 |
Grăbiţi-mi paşii către vâltoarea-naltă
Iluştrilor destoinici, ai marilor plăceri!
Aici este-ncercarea şi nerostirea toată
Aici este genunea, istoriei de ieri.
Rotiţi-mă spre soare şi-ntunecatul munte
Căci ochiul înspre cer îmi este prizonier
Şi înălţându-mi trupul spre-al veacurilor nume
Eu, Sarmizegetusa, recunoştinţă cer.
Când vremea se-mpleteşte cu-a soarelui cunună,
Când aştrii nopţii încet pictează urme lungi
Eu, din pământ şi din a noastră mumă
Mă răscolesc gândind, la ale voastre rugi.
Nici împăraţi ai Romei, nici vitregia soartei
Nu mă-ngropară- adânc în veşnicul noroi
Ci numai voi ce astăzi daţi doar tributul faptei
Îngrămădind în sacul poverilor din voi.
Numai pământ. Atât veţi scoate.
Din trupul trist al unei vechi cetăţi.
Aici e tot închis. Şi nici nu veţi desface
Ce zeii de demult, în sânge-au pus peceţi.
Eu sunt în calea voastră, a Timpului tăcere
Şi de aici, voi glasul prea mult nu mi-l citiţi.
Sunt Sarmizegetusa cea veşnic în durere
Un zid ce prin uitare voi veşnic îl clădiţi.
Şi câte piedici grele în cale vă voi pune
Atâtea porţi voi fereca râzând
Căci inima de tină, săpat-aţi cu durere
Dar inima din ceruri, voi n-aţi atins nicicând.
Căci efemeri ce sunteţi, în palida uitare
Nici urmă nu lăsaţi, peste ai voştri paşi.
Dar peste veacuri, când umbra voastră piere
Tot Sarmizegetusa încântă pe urmaşi.
Chiar dacă răscoliti, comori adânc infipte
In trupul de noroi al veşniciei reci
Nicicând din vechi mistere, de vreţi nu veţi atinge
Căci infinite-s toate iar voi toţi, orbi pe veci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu