Sarmizegetusa Regia - Glasul unei iubiri









Fotografii prezentate in cadrul expozitiei fotografice Sarmizegetusa in Imagini, Bucuresti, 2011

Grăbiţi-mi paşii către vâltoarea-naltă 
Iluştrilor destoinici, ai marilor plăceri! 
Aici este-ncercarea şi nerostirea toată 
Aici este genunea, istoriei de ieri. 

Rotiţi-mă spre soare şi-ntunecatul munte 
Căci ochiul înspre cer îmi este prizonier 
Şi înălţându-mi trupul spre-al veacurilor nume 
Eu, Sarmizegetusa, recunoştinţă cer. 

Când vremea se-mpleteşte cu-a soarelui cunună, 
Când aştrii nopţii încet pictează urme lungi 
Eu, din pământ şi din a noastră mumă 
Mă răscolesc gândind, la ale voastre rugi. 

Nici împăraţi ai Romei, nici vitregia soartei 
Nu mă-ngropară- adânc în veşnicul noroi 
Ci numai voi ce astăzi daţi doar tributul faptei 
Îngrămădind în sacul poverilor din voi. 

Numai pământ. Atât veţi scoate. 
Din trupul trist al unei vechi cetăţi. 
Aici e tot închis. Şi nici nu veţi desface 
Ce zeii de demult, în sânge-au pus peceţi. 

Eu sunt în calea voastră, a Timpului tăcere 
Şi de aici, voi glasul prea mult nu mi-l citiţi. 
Sunt Sarmizegetusa cea veşnic în durere 
Un zid ce prin uitare voi veşnic îl clădiţi. 

Şi câte piedici grele în cale vă voi pune 
Atâtea porţi voi fereca râzând 
Căci inima de tină, săpat-aţi cu durere 
Dar inima din ceruri, voi n-aţi atins nicicând. 

Căci efemeri ce sunteţi, în palida uitare 
Nici urmă nu lăsaţi, peste ai voştri paşi. 
Dar peste veacuri, când umbra voastră piere 
Tot Sarmizegetusa încântă pe urmaşi. 

Chiar dacă răscoliti, comori adânc infipte 
In trupul de noroi al veşniciei reci 
Nicicând din vechi mistere, de vreţi nu veţi atinge 
Căci infinite-s toate iar voi toţi, orbi pe veci.